regina-maria-queen-marie-of-romania-colorostariu

„Am credinţa că v-am priceput: n-am judecat, am iubit.“ Sunt cuvintele Reginei Maria a României, cea care a lăsat poporului căruia i s-a alăturat şi i s-a adăugat un răvăşitor testament în care se povesteşte, se roagă, nădăjduieşte şi binecuvântează.

Tatiana Niculescu Bran a scris o extraordinară carte, dedicată reginei. „Regina Maria. Ultima dorinţă“, Editura Humanitas, 2015. O carte în care prezenţa reginei este intensă şi pletorică, iar a autoarei, smerită şi discretă, precum a unui iconar bizantin. Atât de discretă şi de elegantă, încât mă mir că a semnat totuşi această carte.

„Maria se naşte şi creşte în această atmosferă de romantism, în care inima bate de iubire faţă de natură şi faţă de mare, în era arheologiei şi a botanicii, a fascinaţiei faţă de Orient şi de ţinuturile îndepărtate, în epoca de glorie a Imperiului Britanic. Pentru un romantic, frumuseţea este adevăr şi adevărul este frumuseţe, spune John Keats. Aşa crede şi regina Maria: Dacă toate cele frumoase vă vor aminti de mine, voi fi pe deplin răsplătită pentru dragostea ce v-am purtat-o, căci, pentru mine, frumosul a fost un crez“.

Este o carte-omagiu despre ultima dorinţă a Majestăţii Sale, aceea ca inima să-i fie îngropată la Balcic, în capela preaiubită, aflată pe domeniul fabulos pe care l-a imaginat însăşi regina.

„Micuţa Stella Maris! […] o mică biserică ortodoxă ridicată de inima unei femei care a cunoscut bucuria şi tristeţea, dragostea şi renunţarea, înfrângerea şi victoria, dar a cărei inimă este astăzi la fel de tânără ca atunci când cutreiera prin parcul plin de frunze moarte din Eastwell sau galopa ca o mică sălbatică de-a lungul drumurilor dificile din Malta, pentru că frumuseţea a fost întotdeauna cea mai puternică realitate.“

Regina-Maria-ultima-dorinta-humanitas

Despre inima reginei de la a cărei naştere se împlinesc astăzi, 29 octombrie 2015, 140 de ani, despre inima ei bună, care se va întoarce să odihnească din 3 noiembrie în Salonul de aur de la Pelişor, acolo unde a bătut pentru ultima dată, Tatiana Niculescu Bran ne spune cu duioşie şi atât de multă dragoste: „De-a lungul vieţii şi al scrierilor reginei, inima i se umple de nădejde, se învolburează, se îndurerează, se frânge, doare, se zbate, se frământă, se rupe, se macină, are cicatrici, moare, tremură, se topeşte, e spintecată, e sfâşiată de gânduri, e apăsată, e plină, e uşoară, e grea, e sângerândă, e tare, e alinată, e curajoasă, e de aur, e tulburată. Nu e niciodată împietrită. Niciodată, pustie.“ 

Daţi-mi voie să redau binecuvântarea Reginei Maria a României: „Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.“

Sunt cuvintele unei regine care ne-a iubit, care s-a făcut româncă pentru noi, care a crezut în noi şi ne-a văzut puternici şi frumoşi, aşa cum tare bine ne-ar fi dacă am începe să ne vedem şi noi înşine. Ne spune regina şi de ce: „… pentru că frumuseţea a fost întotdeauna cea mai puternică realitate.“

Publicat: Catchy.ro, 29 octombrie 2015.
Colorizare: Florin Roștariu, Colorostariu

Publicat:

Etichete: Cultură, Cărți, , , , , , , , , ,