Cuplul de artiști români Monotremu a fost inspirat de băiețelul lor când au creat Minitremu, un proiect jucăuș care intenționează să aducă arta în viețile copiilor mici într-un mod inovativ și lipsit de pretenții. Minitremu transformă lucrările monumentale ale lui Constantin Brancuși în jucării, obiecte colorate și pline de semnificație cu care copiii pot interacționa și care produc bucurie. După cum declară cei doi artiști, “unul dintre scopurile noastre a fost să-l de-instituționalizăm pe Brâncuși și să-l aducem la o dimensiune tangibilă pentru copii”. Micuța Masă a Tăcerii și Micuța Coloană Infinită au fost create din materiale naturale și vopsite cu lacuri care nu sunt toxice. Un inel de dentiție pentru bebeluși inspirat de Poarta Sărutului este a treia jucărie din serie.
Cei doi artiști ai cuplului Monotremu contrapun artele și sociologia pentru a crea lucrări cu subtext social și politic. După cum afirmă, ”lucrările lor sunt un răspuns la apatia generală din societatea româneasca traumatizată de capitalismul neoliberal și moștenirea comunistă, sub formă de comentarii critice și câteodată ridiculizare a actorilor privați și publici care au puteri nelimitate în a forma realitatea noastră de zi cu zi”.
Proiectul Minitremu este un ONG cu scopul declarat de a aduce arta și înțelegerea ei la o dimensiune foarte tangibilă și accesibilă copiilor. Inițiativa este o “încercare de a reconcilia prezentul și viitorul”.
Prin intermediul jucăriilor copiii și adulții deopotrivă pot să aibă contact direct cu un tip de reprezentare minimalistă şi simbolică a timpului şi spaţiului si ocazia de a evoca viaţa şi biografia, deloc comună, a unuia dintre cei mai importanţi sculptori ai secolului XX.
Elena Richard: Cum a decurs Minitremu până acum și cum a fost recepționat de copii și părinți?
Monotremu: Cu câteva excepții, el a fost recepționat foarte bine. Cumva, fiind vorba de niște obiecte cu o foarte mare încărcătură simbolică, se creează un soi de complicitate între noi și părinții care le vor pentru copiii lor. Simțim asta în special în momentele în care primim poze cu copiii jucându-se cu Coloana sau cu Măsuța. Dincolo de cuvinte frumoase legate de aspectul lor sau de ideea în sine. Iar faza asta cu monumentalitatea tradusă în ludic, “jucărificarea” sculpturilor lui Brâncuși cum ar veni, pare că eliberează un fel de tensiuni și de energii bune. Pentru că pe de-o parte există încă o tendință constantă ce vine de la politicieni sau de la biserica ortodoxă de a și-l însuși pe Brâncuși într-o formă care să convină unei agende naționaliste și populiste, iar jucăriile astea fac exact opusul discursurilor oficiale. Cât despre copii, numai lucruri bune, le iau ca atare, într-o formulă foarte simplă: se bucură de formele și culorile lor.
Care au fost cele mai mari satisfacții pe care le-ați avut în dezvoltarea proiectului?
Una dintre mulțumiri este faptul că e înțeles ca un proiect artistic și nu ca niște obiecte comerciale și astfel se sustrag din logica de marketing. Cum nu avem atunci nici presiunea pieței (Minitremu e un ONG, nu un SRL), proiectul îl creștem în ritmul nostru, iar acum am intrat într-o fază mai educativă, cu mai multe ateliere în jurul lor. Cumva credem că miza nu-i neapărat acum, cât în viitor. Adică rezultatele, dacă vor fi, se vor vedea doar în timp, iar de cum se vor raporta copiii la moștenirea lui Brâncuși, atunci când vor fi mari, suntem și noi foarte curioși.
A avut și efecte neprevăzute care v-au bucurat?
Unul dintre efecte e că au ajuns un reper când vine vorba despre proiecte de artă pentru copii. În același timp ni se pare că e cu două tăișuri lucrul ăsta, pentru că înseamnă că ne instituționalizăm, ori noi exact de la un proces de dezinstituționalizare am plecat. Uneori suntem confundați cu niște brâncușologi, și se fixează niște așteptări care ar trebui probabil să se reflecte și în comportamentul nostru artistic. Ceea ce nu e cazul.
Au existat diferențe în receptarea jucăriilor în România și în alte țări (am citit că au fost folosite în cel puțin o grădiniță din Statele Unite)?
Diferențele apar în primul rând din cauza contextelor diferite. În România e clar că receptarea lor e una mai politică. Adică după ce ești bombardat de o campanie electorală sau una publicitară, care se folosesc de Brâncuși până la saturație, jucăriile astea sunt puse într-o altă lumină. Dar dacă se trece peste, ele se situează într-o zonă de obiecte ludice cu un potențial educativ foarte mare.
Surse: Minitremu, Creative Mornings, Minitremu Facebook
Publicat:
Etichete: Arhitectură & Design, Stil de viață, monotremu, romanian brands, toys, endless column, gate of kiss, table of silence, micuta columna, micuta masa a tacerii, art, arta, brancusi, jucarii, minitremu, inelul sarutului