Interviu cu Oana Marinescu, directorul de comunicare al Festivalului Enescu.

Festivalul Internațional de muzică “George Enescu” nu este un simplu festival, este o stare. E incredibil cum, timp de aproape o lună de zile, Bucureștiul se transformă în capitala muzicii clasice, iar luminile Ateneului și cele ale Sălii Palatului ne anunță aproape în fiecare seară că acolo se petrece „magia”.

Țin minte că mă plimbam pe Calea Victoriei și vedeam lume intrând sau ieșind de la concertele Enescu. Oameni eleganți, emoționați să o asculte pe Elisabeth Leonskaja sau pe Sarah Chang.

Anul acesta, pe scena festivalului au urcat nume grele ale muzicii clasice mondiale, printre care Berliner Philarmoniker, cea mai bună orchestră din lume. 15 ani au durat negocierile, însă așteptarea a meritat fiecare secundă, mai ales că, în urma reacției publicului, Filarmonica din Berlin a anunțat că va reveni la ediția din 2019.

Pentru că am vrut să vedem care este bilanțul ediției de anul acesta, am stat de vorbă cu Oana Marinescu, directorul de comunicare al Festivalului Enescu și managing director OMA Vision, de la care am aflat că 2015 a fost cel mai puternic an de pana acum.

festival-enescu-2015-oana-marinescu-kristjan-jarvi

Care este bilanțul Festivalului George Enescu, ediția 2015? Am înțeles că unele bilete s-au epuizat la doar câteva minute de la punerea lor în vânzare.

Bilanțul Festivalului George Enescu din 2015 arată foarte bine și poate fi sintetizat într-o singură propoziție: a fost cea mai puternică ediție a Festivalului de până acum. Este o reușită care ne bucură, dar care și ridică ștacheta pentru viitor. Peste 90% din concerte au fost sold-out.

La unele dintre ele, locurile s-au terminat în cateva ore sau în cateva zile de la lansarea vânzării biletelor individuale. La Ateneu, în ianuarie, abonamentele au fost epuizate în câteva secunde de la punerea în vânzare. Aproape 25.000 de bilete individuale au fost epuizate la numai o oră de la punerea în vânzare. Dintre cumpăratorii de bilete din străinătate – practic, turiști străini – cele mai multe au fost cumpărate din Anglia, Germania, Statele Unite ale Americii și Franța.

Au existat inclusiv cumpărători din Japonia sau Puerto Rico. Este o dovadă în plus că Festivalul Enescu are puterea de a fi un real magnet pentru turiștii străini care vin la București.

Dincolo de aceasta, programul Festivalului a fost unul excepțional: primele patru orchestre ale lumii în acest moment – Berliner Philarmoniker,  London Symphony Orchestra, Wiener Philarmoniker și Amsterdam Concertgebouw – au cântat pe scena Festivalului. Trei dintre ele au interpretat Enescu.

Am avut un număr record de lucrări enesciene interpretate – 22 – iar unele dintre ele au avut un succes răsunător și revelator, cum au fost de exemplu Rapsodia Nr. 1, sub bagheta dirijorului Kristjan Järvi și în interpretarea Orchestrei Naționale de Tineret, de la deschiderea Festivalului, sau Simfonia a III-a sub bagheta lui Vasily Petrenko și în interpretarea Royal Liverpool Philharmonic Orchestra.

Sankt Petersburgh Philharmonic a făcut o splendida Uvertură de concert pe teme în caracter popular românesc, op.32, iar David Garrett, un star al viorii, a interpretat pe scena Ateneului Român Balada de George Enescu.

A fost o participare excepționala în cadrul Bucureștiului Creativ – 23 de proiecte – prin care organizații și artiști s-au implicat în transformarea orașului și prin aducerea magiei în stradă și în alte spații decât sălile de concerte.

“Festivalul Enescu este în acest moment principalul promotor al creației lui George Enescu și cel mai puternic vehicul de promovare culturală al României.”

festival-enescu-2015-2

Mai mult, Festivalul Enescu are o misiune – aceea de a face cunoscută muzica lui George Enescu și valorile lui în țară și în străinătate. Faptul că cei mai renumiți artiști străini vin la București, intră în contact cu muzica lui Enescu și o interpretează datorită Festivalului este un mare câștig pentru Romania. Sunt chiar artiști străini care se îndragostesc de muzica lui Enescu așa, și, apoi, o interpretează și pe scenele internaționale sau o introduc în repertoriul internațional.

Cum s-a întâmplat de exemplu cu dirijorul Vladimir Jurowski, care l-a descoperit pe Enescu grație Festivalului, a prezentat Simfonia a 3-a la ediția din 2013, apoi a dus-o la Londra, în cadrul unui concert care s-a încheiat cu aplauze și ovații în picioare, iar acum pregatește Oedipe, pentru a-l duce atât la BBC Proms, cât și la Festivalul Enescu din 2017.

Așadar, Festivalul Enescu este în acest moment principalul promotor al creației lui George Enescu și cel mai puternic vehicul de promovare culturală al României.  Lucrările lui George Enescu sunt prea puțin interpretate de artiști români, iar viziunile orchestrelor străine vin în completare și, practic, aduc muzica lui George Enescu în prim-plan internațional, în interpretări de clasă, contemporane.

Apoi, Concursul Enescu, care are loc, începând din 2013, separat de Festival, este un eveniment de sine stătător cu o putere extraordinară pentru muzica lui George Enescu: toți concurenții, tinerii artiști care vor fi marile nume ale scenei internaționale de mâine trebuie să interpreteze lucrări esențiale de George Enescu în probele de Concurs. Astfel, se crează un circuit. Toți marii compozitori au fost mai întâi descoperiți și promovați, ajungând apoi parte din patrimoniul universal.

George Enescu este deja intrat în acest patrimoniu, nu ne rămâne decât să-l interpretăm și prezentăm cât mai des, peste tot în lume.

“Noi, românii, avem nevoie să schimbam unghiul din care ne privim și să dăm mai puțină atenție tânguirilor, în favoarea acțiunii cu încredere și cu optimism în ceea ce putem face.”

Ce feedback ați primit din partea publicului? Știu că mizați pe accesul oamenilor obișnuiți la „magia” festivalului. Cum este perceput festivalul acum față de anii trecuți?

Reacția publicului este ca un drog, nu doar pentru artiștii care se urca pe scenă și care au nevoie să își simtă audiența în timpul interpretării, ci și pentru organizatori. Atunci când văd oameni zâmbind și bucuroși, atunci când citesc mesaje prin care oamenii exprimă mândria de a avea acest Festival și de a fi parte a acestei experiențe, atunci când văd chipuri transpuse de emoție și de fericire, pentru mine și pentru toți colegii mei din echipa din spatele Festivalului toate acestea reprezintă o sursă de motivație și de energie.

Eu personal am fost de mai multe ori mișcată până la lacrimi, inclusiv în prima seară a Festivalului, când am ascultat Rapsodia Nr. 1 de Enescu, în citirea lui Kristjan Järvi. Am simțit o forță și o vitalitate despre care simt că se află ascunsă în venele noastre, ca români.

Rapsodia Nr. 1 este foarte mult despre noi, românii, doar că avem nevoie să schimbam unghiul din care ne privim și să dăm mai puțină atenție tânguirilor, în favoarea acțiunii cu încredere și cu optimism în ceea ce putem face.

festival-enescu-2015-1

Este publicul din România pregătit să asiste la un astfel de festival? Întreb acest lucru pentru că am citit câteva comentarii legate de comportamentul oamenilor în sălile de spectacol.

Este un public pregătit pentru Festival. Este un public care a crescut odată cu Festivalul și de la care Festivalul are enorm de câștigat. Să știți că marile orchestre nu vin la Enescu pur și simplu pentru că primesc un onorariu și o invitație. Vin la Enescu pentru că intră într-o stare magică atunci când sunt pe scenă și primesc reacția publicului, căldura, entuziasmul, aprecierea.

I-am luat un interviu violonistului Renaud Capucon, după concert și l-am rugat să definească cu un singur cuvânt publicul de la Enescu. Acesta a fost frenezie, iar fața sa s-a luminat atunci când l-a identificat. Artistul încă simțea vibrația acestei frenezii în inima lui.

De aceea sunt multe orchestre mari și mulți artiști renumiți care revin la Festival. De exemplu, în 2015, după concert, Berliner Philarmoniker a anunțat că va reveni la Enescu în 2019, deși până acum ARTEXIM, organizatorul Festivalului, a negociat aproape 15 ani până să obțină prezența acestei orchestre – cea mai bună la nivel mondial – pe scena Festivalului.

Pe de alta parte, da, este adevărat că unii spectatori trebuie să învețe că sunt niște reguli de etichetă și de bună cuviință în sala de concerte: sosim înainte de concert cu aproximativ 10-15 minute, închidem telefoanele, nu facem fotografii și nu filmăm în timpul concertelor – este inclusiv o chestiune de legalitate și de copyright -, dacă am întârziat, rămânem afară până la pauză, nu dăm buzna în sală și ne căutăm locul după ce orchestra a ajuns pe scenă. Dar sunt convinsă că aceste lucruri se vor deprinde în timp.

În ultimii ani, Festivalul Enescu s-a apropiat foarte mult de public. Nu am putut să nu observ o strategie de comunicare mai umană. Cum arată din culise rolul directorului de comunicare?

“George Enescu este un model de urmat pentru noi, românii, o sursă de inspirație pentru cum să ne ținem coloana vertebrală dreaptă într-o lume în care standardul pare să fie cocoașa compromisului.”

A fost o direcție strategică pe care am urmărit-o consistent și coerent de când am preluat comunicarea, în 2012: deschiderea Festivalului spre publicul larg, scoaterea lui George Enescu din sala de concerte. Strategia de comunicare a Festivalului este gândită pe profilul lui George Enescu și încercăm să îi facem pe oameni să descopere nu doar muzica acestui geniu, ci și caracterul lui.

George Enescu este un model de urmat pentru noi, românii, iar a-l cunoaște pe el, ca om, poate avea valoarea descoperirii unui reper cheie în viață, a unei surse de inspirație pentru cum să ne ținem coloana vertebrală dreaptă într-o lume în care standardul pare să fie cocoașa compromisului.

Altfel, rolul meu de director de comunicare este adesea cel al unui țesător. Trebuie sa țes o pânză extrem de complicată și să am grijă ca foarte mulții actori care intră în acest proiect nu perturbă sensul, misiunea și valoarea Festivalului, cu propriile lor agende, ci le consolidează.

Este o muncă extrem de migaloasă și de solicitantă, dar mie îmi place, iar echipa mea este minunată și face ea însași magie. Nu aș putea face nimic fara echipa mea de la OMA Vision – unde toata lumea este îndrăgostită de Festival – și fără relația excepțională de parteneriat și de încredere cu ARTEXIM.

enescu-festival-2015-audience

Este apreciată muzica lui George Enescu la adevărata ei valoare în România? Avem o educație muzicală în ceea ce privește muzica clasică?

Din păcate, românii trebuie să îl descopere ei înșiși pe Enescu, nu doar străinii. Aici este marea tristețe a poporului român: nu își vede valorile, nu le recunoaște, nu le integrează în viața de zi cu zi. Și aici este marea noastra provocare, ca oameni de comunicare: să îl aducem pe Enescu în viața românilor.

Dar pentru aceasta este nevoie ca muzicienii români să îl interpreteze bine pe Enescu, să îl ințeleagă și să îl iubească. Noi îi ajutăm în felul nostru: dezvoltăm Concursul Enescu și tinerii muzicieni văd ce valoare adăugată are această competiție pentru dezvoltarea carierei lor: după ce trec de Concurs, au șansa să se urce pe scena unuia din primele 4-5 Festivaluri ale lumii și să meargă apoi și la alte evenimente internaționale.

Aducem în Festival interpretări noi și tinerii muzicieni pot să îi audă pe artiștii internaționali cum vorbesc despre muzica lui Enescu și cu câtă pasiune se adâncesc în explorarea universului creativ al acestui geniu. Tinerii au așadar oportunități reale ca să înțeleagă creația marelui nostru compozitor.

Dar ca să facă acest lucru, este nevoie să aibă mai multă pasiune și deschidere față de nou, decât rezervă în fața dificultății. Odată ce artiștii vor interpreta mai des Enescu și publicul larg va asculta mai mult muzica lui. Pentru că fără artiști, creația enesciană rămâne pe hârtie și se pierde: hârtia este un martor mut.

Cum vede spectatorul Oana Marinescu Festivalul Enescu? Este magia muzicii un refugiu pentru dumneavoastră?

Eu nu reușesc să fiu un spectator la Enescu. La această ediție mi-am impus un exercițiu: să ascult toate lucrările de Enescu și am reușit să o fac, cu o singură excepție – pe care încă o regret – determinată de faptul că a trebuit să fiu la un eveniment al unui client al nostru.

A fost ca un test, pentru că tema comunicării din acest an a fost „Descoperă-l pe Enescu!” și am vrut să testez pe mine nu doar mesajul, ci experiența în sine a unei călătorii pe urmele lui Enescu, în interiorul Festivalului și în interpretările unor artiști atât de diferiți. A fost o experiență extrem de puternică și de frumoasă.

“Festivalul Enescu e un proiect care ne arată nouă înșine și lumii întregi cât de valoroși și de frumoși suntem. Iar cel care ne trasează aceste linii identitare și le-a sintetizat atât de bine din fibra noastră națională este George Enescu, […] punându-ne pe noi, ca popor, în linie cu marile culturi universale.”

În rest, nu am reușit să stau la niciun concert în sală până la capăt, trebuind mereu să merg în culise, pentru diverse treburi de rezolvat. Dar ascultam și de acolo… Pentru mine, magia Festivalului constă într-o combinație de  factori: muzica, artiștii, provocarea uriașă a proiectului, coerența gândirii strategice, implementarea unui proiect de anvergură și reacția de bucurie și de emoție a publicului.

Pentru mine, forma supremă de magie vine din sensul pe care această experiență îl are: un proiect care ne arată nouă înșine și lumii întregi cât de valoroși și de frumoși suntem. Iar cel care ne trasează aceste linii identitare și le-a sintetizat atât de bine din fibra noastră națională este George Enescu. Fără agresivitate, fără văicăreală, fără obtuzitate, ci tocmai punându-ne pe noi, ca popor, în linie cu marile culturi universale.

Publicat în Metropotam, octombrie 2015, Foto: George Enescu Festival

Publicat:

Etichete: Muzică, Cultură, , , , , , , , , , , , , , , , ,